Ştiri

Diferența principală dintre stabilizatorii de calciu-zinc și stabilizatorii cu sare de plumb constă în compatibilitatea și toxicitatea lor cu mediul. Primii sunt netoxici și îndeplinesc standardele de mediu, în timp ce cei din urmă conțin plumb și prezintă un risc de poluare toxică. În plus, există diferențe între cei doi și în ceea ce privește stabilitatea termică, domeniile de aplicare și prețurile.

Clorura de calciu (CaCl₂), ca și compus sărat anorganic, a demonstrat o valoare aplicabilă extinsă în domenii precum industria alimentară, materialele de construcții, asistența medicală și de sănătate, agricultura și protecția mediului, datorită proprietăților sale fizice și chimice unice.

Stabilizatorii calciu-zinc nu conțin metale grele precum plumbul și cadmiul și respectă reglementările internaționale de protecție a mediului, cum ar fi RoHS și REACH. Produsele lor pot fi utilizate în domenii cu cerințe ridicate de siguranță, cum ar fi ambalarea alimentelor și dispozitivele medicale, evitând riscurile de toxicitate biologică ale stabilizatorilor tradiționali pe bază de sare de plumb.

Industrializarea și progresele tehnologice de pe piețele emergente oferă un potențial vast pentru aditivii CPE și acrilați. Companiile trebuie să acorde prioritate inovației și sustenabilității pentru a profita de oportunitățile de creștere.

Cauciucul și produsele sale, în timpul procesării, depozitării și utilizării, se deteriorează treptat, din cauza efectului combinat al factorilor interni și externi, proprietățile fizice și chimice ale cauciucului, pierdendu-și în cele din urmă valoarea de utilizare. Această modificare se numește îmbătrânire a cauciucului. La suprafață, acesta se crăpă, se lipește, se întărește, se înmoaie, se pulverizează, se decolorează și mucegăiește.